Înfrântă lumina, și obsesiile mele, demult,
răsturnate într-o lume a sunetelor închise
pe ziduri oarbe, la care să stau privind, fără vorbe,
și fără puterea de a le mai urmări sunetele sparte.
Destrămări ale timpului, și care să-mi șerpuiască urât
de sub degete – și chinuitoarea lumină de atunci
acuma însemnând altceva – destrămarea imperială
a timpului când privești o ființă, și se sfărâmă
privirile, și nu mai au continuare.
Și ce mai încerci
să ridici în mâini sunt dare de fum și cu arse
contururi – și cu lumina de calcinare imperială
arzând pe o față, coborându-i în păr – și coborând
pe umerii celor din jur când își întoarce fața cu multă lumină
spre ei.
Sensul versurilor
The song reflects on the defeat of light and the speaker's obsessions, now overturned in a world of closed sounds. It explores themes of time's disintegration and the painful light of the past, signifying something different now. The lyrics depict a sense of crumbling and the futility of trying to hold onto fading memories.