Acum, dimineața e-naltă și plină
de arbori care tremură ușor
și de coline singure-n lumină,
ce-n respirații unice cobor.
E vară, până sus în cer e vară,
și verdele acestor mari câmpii
ne-nvață că și morții au o țară,
și mările, tăcute temelii.
1947
din Periodice (1932-1948)
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj matinal idilic, plin de lumină și verdeață, evocând un sentiment de pace și eternitate. Natura devine un simbol al continuității și al legăturii dintre viață și moarte.