coline

Salvatore Quasimodo – Vânt la Tindari

de

Tindari, blândă te știuprintre largi coline suspendată pe apeledulcilor insule ale lui Dumnezeu,azi mă năpădeștiși te înclini în inimă.Urc culmi, râpe de aer,absorbit de vântul de prin pini,și stolul ce ușor mă însoțeștese îndepărtează în văzduh,undă de sunete și dragoste,și mă iei tudin al cui rău m-am smulsși temeri de umbre și de tăceri,refugii de … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Curțile Vechi

de

Curțile vechi.De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline,Zac curți pustii. Acolo tăcerea stăpâneșteȘi-n verde mantă mușchiul cuprinde și-nveleșteSurpata zidărie și frântele tulpine;Și-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine,Sălbătăcita viță pe stâlpi se-ncolăcește,Cu iedera cea neagră ce-n streșini împleteșteO lucie cunună uitatelor ruine.Adânc ca de o vrajă par ele adormite,Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite;Nu tremură o frunză, nu mișcă … Citește mai mult

Maria Ciobanu – Mi-Am Luat Cântecul Cu Mine

de

Mi-am luat cântecul cu mineȘi-am pornit-o pe coline,Pe sub codrii cu izvoare,Pe cărări înfloritoare,Prin orașe și prin sate,Prin câmpiile bogate.Și oriunde m-am opritSufletul mi-am primenitCu lumina zorilor,Cu aroma florilor,Cu cântec de bucurieDin frumoasa Românie.Câte flori în lumea mareȚara mea pereche n-are,Câte flori în lumea-ntreagăNiciuna nu-mi e mai dragăCă noi în pace trăim,Traiul nou îl înflorim.

Magda Isanos – Acum Dimineața

de

Acum, dimineața e-naltă și plinăde arbori care tremură ușorși de coline singure-n lumină,ce-n respirații unice cobor.E vară, până sus în cer e vară,și verdele acestor mari câmpiine-nvață că și morții au o țară,și mările, tăcute temelii.1947din Periodice (1932-1948)

Constanţa Buzea – Coline

de

Cu clasic dor vin la coline,Acolo unde nu sunt ruine,Unde se-ngână umbra cu sine.Mă duc sperând, n-am plecat încă,Mă sfârșește o moară adâncă,E ca o boală partea mea stângă,E ca piatră ce se mănâncăNumai de vânt și de nimica,Numai de starea soră cu frica.Înmormântată acolo plângeSeaca mea fire, ană subțire,Sfântă ca iarba unde mă-nchin.Nu sunt … Citește mai mult

Cassian Maria Spiridon – Ochiul Ca o Plasă

de

Lebede de aercu prelungi gâturiplutesc printre fânețestrăjuite la capătde nouri cu mișcări maiestuoase. Trei turle ițindu-se în succesiunene urmează printre colineledin stepa unor munți bătrânitociți de vânturi, de vremuri schimbătoare. E ochiul ca o plasă,o vârșă ce adună timpuri și întinderipe retina nostalgieicare va să vie.