Amurg fecund, din altă vârstă,
amurg fecund de Prier e,
precum a fost și altădată,
când Leda albă se-nvoise
să-ndure-n albul de narcise
povara unei lebede.
Pe-o nicovală pitpalacul
își bate cântecul fierbinte.
Sub straiuri moi,
subt verde linte
zămislește viața lacul.
Coboară-n fericiri de stuh
puteri cu aripi, din văzduh.
Și vegetația de apă
dă învoaltă în smaragde.
Sămânța lebedei divine
în seara cântă pretutindeni,
cântă-n trupuri de Undine,
în Mării, în Flore, Magde.
Sensul versurilor
Piesa evocă un amurg fertil, legat de mitul Ledei și al lebedei, sugerând o transformare și o creație divină în mijlocul naturii. Natura devine un spațiu sacru, unde se manifestă forțe creatoare și mitologice.