Lângă veranda dinspre miazăzi
un tânăr pin cu iz vrăjit mă-mbată.
Puternic îi e trunchiul și involt,
iar cetina mlădie și bogată.
Zefiri îl caută ades, zburdalnici
și vârful lui în voia lor se lasă,
zvonește zi și noapte fără somn,
și glasul său e muzică aleasă.
La rădăcină, ocrotit de umbră,
mușchiul și-a-ntins covorul creț și dulce.
Pe cetină coboară în amurg
o ceață violetă să se culce.
Prietene, să dăinui peste veac.
Înalță-se făptură ta crăiască
până când crengile din vârf vor prinde
mai sus de norii vineți să zvonească.
Sensul versurilor
Piesa descrie un pin tânăr și puternic, evocând un sentiment de admirație și contemplare asupra naturii. Vorbitorul își exprimă dorința ca pinul să dăinuie peste timp, crescând și atingând înălțimi mai mari decât norii.