Aicea nu-s eu, Cleon, care-am ajuns vestit
în Alexandria (oraș cu lume greu de uluit)
pentru splendide case, pentru grădini,
căi, care, ori pentru diamante,
mătăsuri sclipitoare.
Departe-acestea toate de mine-s. Aicea
nu-s eu, Cleon, de douăzeci și opt de ani; s-a stins și amintirea-i.
Aici sunt eu, Ignatios, cantor, care prea târziu
din rătăcire mi-am revenit; și zece luni trăit-am fericit
în pacea și în paza lui Hristos.
Sensul versurilor
The poem reflects on the transient nature of worldly achievements and the ultimate peace found in spiritual redemption. The speaker contrasts his past life of fame and luxury as Cleon with his final months of peace as Ignatios, a cantor who found solace in faith before death. It emphasizes the insignificance of material possessions compared to spiritual fulfillment.