Versuri corectate și adnotate
Amurg alb, frumos, de munte,pe fusta mamei june,cărunte, ghemuind,steluțe multe. Răsărind, lucește lunaprin cămașă, vor lumina:nouă pietre-momuc,mărunte. La dreapta s-apleacă: pe porumbar.La stânga s-apleacă: în prăbușire,patul conjugal, deja, cimitir e,pentru ea. Ea va naște stelele,din ghindă sculptând leagăn,și îl mișcă.Pentru ea ploi se roagă,păduri cu brazi se-nalță,n-are vis, n-are țară,doar această baladă.
La apus coboarăJar mocnit din cerÎmi inundă ochiiCu rugini de fier.Aprigă ninsoareDe scânteie viiCaldă dezmierdarePeste aripi gri (2X).Curg în șoapteZori de noapte.Dorm albe stâncileNegre-s văileȘi deasupra lorPlânge un izvor.
Nimic ori prea puțin despre străbuniiDin stirpea Borges știu: vagi lusitaniCe-n carnea mea lăsat-au peste aniOpreliști și-obiceiuri. Parcă buniiNicicând n-ar fi trăit. Și mi se pareStrăini complet că sunt de-a artei moarte.Imperceptibil, fac cu toții parteDin timp, și din pământ, și din uitare.Așa-i mai bine. Împlinit destin.Sunt neam de lusitani. Viteji ajunșiPe mările Orientului străin,Apoi … Citește mai mult
Aicea nu-s eu, Cleon, care-am ajuns vestitîn Alexandria (oraș cu lume greu de uluit)pentru splendide case, pentru grădini,căi, care, ori pentru diamante,mătăsuri sclipitoare.Departe-acestea toate de mine-s. Aiceanu-s eu, Cleon, de douăzeci și opt de ani; s-a stins și amintirea-i.Aici sunt eu, Ignatios, cantor, care prea târziudin rătăcire mi-am revenit; și zece luni trăit-am fericitîn pacea … Citește mai mult
Stele ascunse-n telescopîntoarceți-vă-n cer.Douăzeci de ani astronomul miopo să vă caute ca pe mioare-un oier.Priviri, la matcă vă-nturnațica ploaia, ca izvoarele.Orbul care v-a pierdut, cere să-i redațiluna și soarele.Melci, reintrați în cocioabe,cenușa, revino în focuri și-n vetre,copaci, întoarceți-vă în muguri, în boabe,și voi, oameni, în pietre.
Dacă vântul toamnei a venit cu noriiGata să-și reverse ploile-n visări,Gândul meu tresare și, de apăsări,Trece și aleargă-n țărmuri iluzorii.Poate îl așteaptă coardele viorii,Care-l fac să uite ploaia-n depărtări,Stropii reci în valul nesfârșitei mări,Dincolo de umbre, să-și găsească sorii.Dacă e lumină-n lumi de peste zăriUnde visul toamnei nu e sclav schimbării,Voi învinge, singur, lungile-nserări.Și voi … Citește mai mult
XVIII.Te-am regăsit de mintea-mi cu-atâta mai aproapeCu cât credeam, ascunsă, mai mult că te-am pierdut.Erai aici, în suflet. Profilul cunoscutMă lumina cu umbra lăsatelor pleoape.Cum am putut să-ți caut pe cer, pe câmp, pe ape,Nepieritoarea urmă, când trebuia tăcutDoar să m-aplec în mine puțin, să fi văzutÎnaltă strălucire ce-n lume nu încape.Te-am regăsit aceeași de … Citește mai mult
Cât de departe-i până-n Cer?Cât drumul Morții – PesteAcele Valuri acel PiscNu s-a văzut ce este.Cât de departe-i până în Iad?E-un drum cât ține-o Moarte –Cât de departe-n stânga-i Groapa –Ignoră Topografii.1864
O, suflete al meu din compilații,te-ncolonezi în viață ca-n armie,când ți se pare că te mai îmbieun piept infatuat de decorații.Până și moartea vine fistichie,ți se arată nuri și roze grațiiși în elegii de ce mai vrei să bei tăriesă ștergi cocleala de pe bioinstalații.Chiar îngerii au cotiere, birocrații,și pudici își ascund culoarea colilie,se-anunță ploi … Citește mai mult
Pe pagina de cer senin, de-o oră,Un Dumnezeu – pe semne caligraf –Ne-ncurcă-n scriitura lui sonorăŞi taie zarea-n dungi de telegraf.Apoi ne prinde-n ele câte unaCa buchiile dintr-un alfabet.Şi-n cerul vânăt de amurg ca pruna,Când le citeşti – te pomeneşti poet.