Nenumărate fire de nisip,
Neobosite râuri, delicata
Zăpadă, ca o umbră, și-nceată
Cădere a serii și seninul chip
Al țărmului înalt bătut de soare,
Cărările de zimbri străbătute,
Sărutul, asfințiturile mute,
Recoltele și-a lumii-nnegurare.
Roci neclintite, mute minerale,
Și Orinoco, jocul de noroc,
Urzit de apă, aer, tină, foc,
Și turme de-mblânzite animale
Vor face să te smulgi din mâna mea,
Și dimineața, ziua, noaptea grea.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de melancolie și inevitabilitate a despărțirii, folosind imagini puternice din natură și elemente ale vieții cotidiene. Trecerea timpului și forțele naturii sunt prezentate ca elemente care contribuie la această despărțire, sugerând o pierdere inevitabilă.