Versuri corectate și adnotate
Nenumărate fire de nisip,Neobosite râuri, delicataZăpadă, ca o umbră, și-nceatăCădere a serii și seninul chipAl țărmului înalt bătut de soare,Cărările de zimbri străbătute,Sărutul, asfințiturile mute,Recoltele și-a lumii-nnegurare.Roci neclintite, mute minerale,Și Orinoco, jocul de noroc,Urzit de apă, aer, tină, foc,Și turme de-mblânzite animaleVor face să te smulgi din mâna mea,Și dimineața, ziua, noaptea grea.
Mai mare peste vecerniePeste, din trupul tău, o gubernieMai-marele clipei,Nisipurilor, risipei.Ospățul regalCu talgere și cu brumat pocal:Jindul te-nghite, lacrima te bea.Cum să-mi ajungă doar tristețea mea?
Vecernie.Pe-aici, în sus, e schitul la capăt de colnic.L-a zugrăvit pe vremuri Ilarion cel dreptCu sfinți între ștergare de galben borangicȘi sfinte-mpodobite cu icusari pe piept.Auzi, un clopot mișcă văzduhul peste munțiȘi se boltește-n sunet cât cerul de mărgeanDe dincolo de lume te-ndeamnă să renunțiO taină fără de moarte la veacul pământean.Vom asculta din strană … Citește mai mult