Versuri corectate și adnotate
Teren de joacă-n față fermecat,Pe-un cer frumos, albastru-imaculat.Plutind, un vultur maiestos surâde,Dar plânge-năuntru fiindcă vedeCum jos, lipsiți de libertate și de toate,O mână de nefericiți la rândul lor ar plânge,Când un război absurd suflete frânge,Crează animale, monștrii și alți nebuni,Înlocuiește spiritele calde cu hoarde de păgâni,Transformă ce-am primit, un paradis teluric,Făcându-l prin păcat o simplă … Citește mai mult
(Yea) Nu mai stau sub patM-am mutat, acum sunt la tine-n capEști la fel de naiv, credeai că ai scăpat?Îți aduci aminte? În noaptea asta am programat să cinăm în iad(yeah) Aveai un suflet minunat, părea curat, păcat, ce,nu-ți aduci aminte când ți l-am pătat?Râdeai și mă lăsai s-o facAcum de ce te mai ascunzi, … Citește mai mult
Prutule, râu blestemat!Fă-te-ai adânc și latCa potopul tulburat!Mal cu mal nu se zărească,Glas cu glas nu se lovească,Ochi cu ochi nu se-ajungăPe-a ta pânză cât de lungă!Lăcustele când or trece,La ist mal să se înece!Holerele când or trece,Pe la mijloc să se-nece!Dușmanii țării de-or trece,La cel mal să se înece.Iar tu-n valurile taleSă-i tot duci, … Citește mai mult
Mă întrebi de ce locuiesc pe muntele verde;Zâmbesc și nu răspund, pentru că inima mea este lipsită de griji.Așa cum frunzele de piersic curg în avalul râului și sunt duse nu se știe unde,Eu trăiesc într-o lume aparte – care nu se află întru totul printre oameni.
Eu pe toți i-am ajutat. 1.Eu pe toți i-am ajutatDe-aia Dumnezeu mi-o datMi-o dat bani și mi-o dat casăȘi-o nevastă credincioasă. 2.Dacă faci la lume bineDumnezeu ține cu tineDacă faci la lume răuNu te-ajută Dumnezeu. 3.Fiecare are-o cruceȘi cum poate-așa o ducePentru tot ce facem răuNe-a judeca DumnezeuDar oricum vine sfârșitu’Și-om gata cu dușmănitu’.
Cu-al vieții rău ades m-am întâlnit:Era râu gâtuit ce clocotește,Era o frunză ce se răsuceșteUscată, era calul prăvălit.Bine n-am cunoscut, decât minuneaÎntredeschizând divina Indiferență:Era statuia calmă-n somnolențăDe-amiază, norul, și șoimul în înălțimi zvârlit.
În cristalul tău luminos și clar,Apa vagabondă și leneșă, iatăE stema de fulger a podoabei ce-n darÎți dau cu inima neferecată,A lui Alberto șagalnica față;Îți tremură unde mai tare când eaPrivește imaginea-i geamănă..Atuncea-nzăuatul râuCu drăguțul ei seamăn;În inima ei, ca-ntr-un val,Chipul lui adânc stă ascuns –Inima ei care tremură razelorOchilor lui care-au pătruns.Tr. Emil Gulian
O, râu șerpuitor, te știu de-o viațăDucându-ți apele-n necunoscut!Privindu-te, în mine se dezgheațăTot ce-a iernat prin gânduri, din trecut.Și-ntineresc, mă simt din nou pădureCu ramuri ce te-alintă de pe mal,Făcându-ți unda blândă să îndureCălătorii de frunze în aval.Când te vor însoți-n călătorie,Din visurile mele-ți vor șoptiCât îmi doream ca viața să ne fieAceea-n care ne-am … Citește mai mult
Zâmbete perfide neînţelese,ce le vrei sincere şi nu-s,le asculţi doar aparent, eşti dus…Lăuntru-s răbufniri perverse.Eşti fericit, cum îţi doreai,când fără ştire pici în transă;nu îţi explici nici pasa proastă,nici pierderea din ce aveai?Prietenilor vechi de-o viaţăbrusc le atribui doar defecte;zeci de-amintiri devin infecte…Impenetrabil eşti, de gheaţă.Iubitei ce-o adori pe veci,nu-i mai aduci cadouri, flori;în gând … Citește mai mult
Când opoziția-i un cert în preambul,Neexplicat, căci e inexplicabil,Când din haotic faci indubitabil,Vestimentând în robă jurământ credul. Se înfiripă-ncet, cu gust de ură,Hrănită sadic din exces narcisic,Se virulând, ca-ntr-o ștafetă de olimpic,Pasându-se-n ranchiună, ce-adevăr sperjură. Justificată, e calitate și-și conferăTemeinicie-n dreptul la dreptate,Fără rabat; că făr-adversitateÎntregu-i incomplet, doar (h)emi-sferă. Și se prelinge-n încâlciri colante,Negând valori … Citește mai mult