Înainte de-al zări pe Odiseu
cu-ai săi vâslași ce marea o brăzdează,
ebănuite chipuri se schițează
ale unui zeu numit Proteu.
Cioban de turme care pasc pe mare
și-nzestrat cu darul profeției,
în taină-și ține harul dibăciei
urzind năuc oracole bizare.
De oameni încolțit, se preschimba
în vâlvătaie, -n înfricoșat
ori în copac umbros pe mal surpat,
în undă care-n unde se-afunda.
De egiptean Proteu nu te speria,
tu, care-atâtea chipuri poți lua.
Sensul versurilor
Piesa descrie figura mitologică a lui Proteu, un zeu marin cu abilitatea de a-și schimba forma și de a profeți. Versurile explorează misterul și puterea sa, precum și modul în care el evită să fie prins sau manipulat.