Jorge Luis Borges – Proteu

Înainte de-al zări pe Odiseucu-ai săi vâslași ce marea o brăzdează,ebănuite chipuri se schițeazăale unui zeu numit Proteu.Cioban de turme care pasc pe mareși-nzestrat cu darul profeției,în taină-și ține harul dibăcieiurzind năuc oracole bizare.De oameni încolțit, se preschimbaîn vâlvătaie, -n înfricoșatori în copac umbros pe mal surpat,în undă care-n unde se-afunda.De egiptean Proteu nu te … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Oracol Mut

Da: scoica moartă, peștera adâncărăsună ca o inimă. Dar ce-imaimuțăritul glas născut din stâncă,sau zvonul din cochilii, pentru ceice vor să prindă pulsul fără nume,mereu egal și-ascuns în sfera luica-n sacra răsuflare-a unor Mume?Ecoul e prezența nimănui.La fel – pentru cuvinte. Voci de noapte,cei mari, cei duși nu ne-au lăsat decâttărâțele rostirii, biete șoaptece ni … Citește mai mult

Ceilalti – Oracol

Sinceritate fără limite, să știi că limita nu-i cerul.Trăiesc un vis continuu, te rog să nu îmi dai serul.Nu vreau să mă trezesc, încă nu, mai vreau să mai plutescNu știu ce o să spun, zâmbesc și totuși vreau să vorbescCitesc ce mi s-a spus în timp și-n continuare trăiescE timpul sincerității mele și vine … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Nero – Termen Limită

Nero nu era deloc îngrijorat când a auzitceea ce Oracolul Delphic trebuia să spună:– Ai grijă de vârsta de șaptezeci și trei de ani.O mulțime de timp pentru a se bucura de el însuși.Are treizeci. Termenul limităpe care zeul l-a dat este suficientpentru a face față pericolelor viitoare.Acum, un pic obosit, se va întoarce la … Citește mai mult

Ion Caraion – Oracol

Oracol – matematică ruptăSimetrica formă a fructelorPrimește oaspeți cărora nu le auzim voceaAerul e gol ca piatraO! Drumeț de cenușăSă nu te oprești niciodatăLa regele culorilorDacă-ngândurarea ar avea trupEl ar semăna cu al tăuPăsări migratoare au să se scuture la amiazăCa iarba stricată Dau în pârg sferele și nomaziiPăduri de cristal își strigă munții fugițiArborii … Citește mai mult

Alecu Donici – Oracolul

Întru un templu idolesc,Era un zeu de lemn cu dar proorocesc;El sfaturi și povețe la tot poporul da:Pentru aceasta staÎn aur și argint, spre slavă ferecat,De jertfe-mpresurat,De ruge asurzitȘi de miroazme-nădușit.Toți în oracolul credea, fără-ndoială.Dar deodată, vai! ce lucru de sminteală!Oracolul slăvitCu totul s-au schimbat și s-au nimicnicit.În loc de adevăr, el tot minciuni croiaLa … Citește mai mult