Grăiește glasul meu iberic vers
Ce spune ce-a spus întotdeauna;
Cum Seneca ne-nvăța, noima-i una:
Tain la viermi e-ntregul univers.
Grăiește iar cenușa, vrând să-nvie
Ritualul biruinței zdrobitoare-a
reginei care călca în picioare
Străvechi stindarde de nimicnicie.
Tot ce primește binecuvântarea
Din trupul meu nu voi tăgădui.
Un lucru știu că nu-i: este uitarea.
Va arde veșnic și va dăinui
Tot ce-am avut și tot ce-am risipit:
Vers, casă, carte, lună, asfințit.
Sensul versurilor
The poem reflects on the fleeting nature of life and the inevitability of decay. It emphasizes the enduring power of memory and the futility of oblivion, suggesting that everything we experience, both cherished and squandered, will persist in some form.