Mihai Codreanu – Poezie
Bătrânii spun că apa treceȘi spun că pietrele rămân,Dar lucrul altfel se petrecePe vechiul nostru glob bătrân.Că piatra, orişicât de tare,Se macină şi trece stând,Iar peste trista-i măcinareDoar apele rămân curgând.
Versuri corectate și adnotate
Bătrânii spun că apa treceȘi spun că pietrele rămân,Dar lucrul altfel se petrecePe vechiul nostru glob bătrân.Că piatra, orişicât de tare,Se macină şi trece stând,Iar peste trista-i măcinareDoar apele rămân curgând.
A treizecea noapte fără lunăCriptomeri de o mie de aniCe-i înfașcă ciclonul.
Grăiește glasul meu iberic versCe spune ce-a spus întotdeauna;Cum Seneca ne-nvăța, noima-i una:Tain la viermi e-ntregul univers.Grăiește iar cenușa, vrând să-nvieRitualul biruinței zdrobitoare-areginei care călca în picioareStrăvechi stindarde de nimicnicie.Tot ce primește binecuvântareaDin trupul meu nu voi tăgădui.Un lucru știu că nu-i: este uitarea.Va arde veșnic și va dăinuiTot ce-am avut și tot ce-am risipit:Vers, … Citește mai mult
Averea și puterea se topescÎn valurile vieții schimbătoare –Odată și odată se sfârșesc.Doar dragostea, doar ea-i nemuritoareȘi-ntrece-orice tezaur omenescDin câte-au fost – sau vor mai fi sub soare.
Spumă, fulg, vânt, val, nisip și ploaie,Clipe uitate, ceasuri pierdute, zile și ani –Totul se scurge, totul mă lasă, fuge și moareÎn necuprinsul, în nesfârșitul tău ocean.Cum s-opresc fața mea în oglindă?Seara brumată, apa viorie, mi-o fură din ochi.Vremea nălucă mă prinde în tindă,Doruri uscate foșnesc prin vechile rochi.Brațul iubitei, zâmbetu-i, păru-i,Mâna le-atinge și trece … Citește mai mult