Planeta nevăzută
– Totul e curb – rotește
La sânge-ascultă-acum.
O culme ne târăște.
De sus, departe foarte,
De nerănit, legate,
Pe țărmuri de tăcere
Ce murmurând s-abate.
În murmure profunde
Sub spațiul plin de game,
Unite în acordul
Suprem al panoramei.
Vedem în contopire
Cu aerul, când cernu-l,
Prin el amestecate
Prezentul și eternul.
Oricând, sfioase-n densul
Ce le-a pătruns cu totul,
Stau toate ca un cifru
Posibil, just e totul.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de eternitate și contopire cu natura. Versurile descriu o lume nevăzută, plină de mister și armonie, unde prezentul și eternul se împletesc.