Întredeschisă, poarta.
Pe cine caută-această
Lumină? Umbra curge.
Transpare, se retrage
– Tăcerea, pentru cine-i?
Un spațiu-n claustrare.
Cheamă, poate promite
Mister. Năluci. Atâta
Odihnă – cărui soare?.
Și trecerea se-mbie.
Conduce spre un aer
Gol și convingător.
Lăuntric. Între ziduri
Stă prins necunoscutul.
Aici? Cristal și nuc.
Un calm se-nsingurează.
Intim? Orășenesc?
Miroase-a trandafiri.
Poarta s-a-nchis: departe.
Lumina-aceasta-i soarta?
Atunci, stăm față-n față….
Sensul versurilor
Poezia explorează tema trecerii și a introspecției, folosind imaginea unei porți întredeschise ca metaforă pentru necunoscut și pentru căutarea sensului. Versurile sugerează o contemplare asupra destinului și a locului individului în lume.