Versuri corectate și adnotate
Singur și alb, la după miezul-nopții,făcând să scape asfaltul, scuturândprintr-un singur prelung nechezatîntunericul din arborii de pe trotuare,astfel l-am văzut, singur și alb.Singur și alb, înaintând fără grabăprin mijlocul orașului, păscând nedumerittrifoiul putred de pe tarabele norocului;cu șaua înflorată, singur și alb.Singur și alb, cu frâul liber,luminând tăcerea-ngenunchiată la colțul străzilor,bătând din copite în stațiile … Citește mai mult
Peste cerurile negre, peste mări,Șarpele lunii prin zodia morților,Dezvălui marile însetări îngândurând îngerii porților.Într-un platou roșiatic, deschis,Eumene, slava lui, veghea;Poate trupul ei era numai vis.Poate numai o stea.La para focului oceanic,Umbra i se pierdea pe culmile stâncilor înșelătoare;Ochii ei semănau cu oazele, cu izvoarele – Pletele cu neguri mistuitoare.Eumene, fiica deșertului, fecioara stelară,Aleargă!Vor trece, amintindu-mi … Citește mai mult
I:Te-ai apropiatM-ai lăsat să te ating, să te simtCa un vis apari și dispariVii și pleci, unde alergi? Refren:Te-ai pierdut cumva căutând lumea taSau te-ai împiedicat de inima meaEști o taină ce n-o pot aflaEști rebela ca inima ta. II:Treci prin viața meaEști o stea ce apari și dispariEști ca un mister efemerVii și pleci, … Citește mai mult
E adevăr că suflet este și pleacă doar când viața trece,După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald?Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece?Atunci, de ce-o fi la toți; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!.Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?Și de-i așa … Citește mai mult
Despărțindu-ne, îmi lași în pori miligrame din precipitatul misterului care te anunță; iată,mă cuprinde o epidemie de seară, boală de piele a norilor – muzică violentă.Intru de-a valma într-un somn apocrif lăsând o parte să te-nsoțească precum o culoarecasnică, pas cu pas în bucătărie unde îți bei cafeaua, sub duș, în iarba de pe tavan … Citește mai mult
Și-au amintit ascunzătoareaPe dedesubt își vâră una câte una ciudatele lor fețeȘi-au pus pe frunte steme și sigilii.Eu strig ceva, încerc să le arăt gimnastici simpleMâinile în plămâni, genunchii pe vertebre, ochii în gurăÎnchiși unul spre altul.Le spun exact ce trebuie.O fată și-a tăiat corsajulPe bustul ei sunt tatuate mecanisme și figuriDovadă lampa asta udă
De-i noapte fără ea, nu-i visşi mintea, sufletul, sunt negre;cum zile fără soare, nopţi nu sunt integre.E-o bucăţică de culoare, de pe cerul negru, alb deschis.De mic copil o atingeam cu mâna;avea nenumărate semne ce le-nţelegeam.Le-am dat uitării, nu mai sunt, căci pe atunci din timp îmi luam.Acum doar o remarc accidental; că e-o prezență … Citește mai mult
Ea îmi simte căldura trupului de departe,ea știe diagrama biocurenților,ea cunoaște compoziția solului de sub unghiiar putea să-mi ia în gheare rărunchii.Dar eu o iubesc mai mult șimai mult când scoate borcanulcu șarpe în spirt și plimbă undeget al ei de argint pe sticlă,de-a lungul scheletului.O, tandră profesoară de naturaleși artificiale,sunt exemplarul domniei sale.Priviți-o cum … Citește mai mult
O, frumoasă pradă,Glasul nopții,Mișcările taleInstigă febra.Numai tu, memorie dementă,Pui mâna pe libertate.Carnea ta de necuprinsȘi tremurândă în oglinzile tulburi,Acele crime, visule,Nu mă înveți să le consum?.Cu voi, fantasme, nu am niciodată măsură.Și de remușcările voastre mi-e plină inimaCând se face ziuă.
Ce multe știm despre infernDin spuse, sau trăite ternȘi tot nu credem… diaboliciCu minți etilizate, alcoolici.Ne plac învăluiri perfide,Cotloane de minciuni, firideTenebre, ce tot noi căscămPe semeni să ni-i afundăm.Curaju-i veșnic îndoielnic;Ascundem, protejăm nemernic,Ne vindem pe-o promisiuneEvidențiată; o deșertăciune.Raiul oricum l-eliminăm;Pretins de greu, prea mult să dămȘi-i doar în viața de apoi…Ce-oricum nu o mai … Citește mai mult