Versuri corectate și adnotate
La poarta la DumnezeuTrei femei pe placul meu;Dumnezeu ce știe toateLe întreabă de păcate.Rușinoasă, pe alee,Îndrăzni doar o femee-Că avea o fire blândă,Nu putea să se ascundă.Are fusta multe muchiiSă acopere genunchii-Petre deschide poarta!Cere la Dumnezeu cheiaȘi lasă-n pace femeia;Cine a făcut femeiaNu a rupt în lacăt cheia.
A trecut dorul odatăPe la mine pe la poartăȘi eu poarta am deschis,Dorul de mine s-a prins,Am vrut să-nchid poarta bine,Dorul s-a ținut de mine.Am pus lacăt la portițăCă doar pleacă pe uliță,Și-am pus la poartă zăvorulSă nu mă cuprindă dorul,Măi dorule, fie-ți milăCă sunt tânără copilă.Că mi-a spus măicuța meaCă dorul e boală grea,Acum … Citește mai mult
NoaptePe comori joacă focuriE plină pădurea de șoapteDuhuri tainice, jocuriÎncep.ClipaDevine o viațăIar visu-și întinde aripaDin valuri de ceațăMi-te arată și-ascultă.Zeiță, Regină.Albă stăpână-a nopțiiFii-mi călăuză din noriArată-mi drumulL-am pierdut de prea multe oriScară de-argint coboarăCerne lumină de steaDeschide-mi ochii, ia-măÎn lumina ta!SteleÎnapoi și-naintePlutesc, fir de praf între eleFără glas și cuvinteÎn zbor.SoartăSă aleg dă-mi putereSă-nchipui cărarea … Citește mai mult
Dincolo de sfârșitO poartă se aratăȘi se deschide ca un drumFără sfârșit și fără margini.Și fără rugă implorareNu poți intra,Nu poți deschideO nouă a umbrelor tăcuteÎn ceasul de apoi al morții!
Pentru Judith Machanda.O piesă sunt de șlefuit oțel.Zimțatu-mi cânt nu e întâmplător.Zac în sertar, ascunsă-n dormitor,Legată în portchei, în portofel.De mult m-așteaptă undeva o broască.Doar una. Poartă grea-i de fier forjat,Cu geamuri groase și-ndoit canat,Iar dincolo e casa părintească.Pândesc din umbră-oglinzile pustiiPrivind cum cei defuncți zâmbesc în pozeFin înrămate cu chenar de rozeȘi-urmașii se perindă … Citește mai mult
Întredeschisă, poarta.Pe cine caută-aceastăLumină? Umbra curge.Transpare, se retrage– Tăcerea, pentru cine-i?Un spațiu-n claustrare.Cheamă, poate promiteMister. Năluci. AtâtaOdihnă – cărui soare?.Și trecerea se-mbie.Conduce spre un aerGol și convingător.Lăuntric. Între ziduriStă prins necunoscutul.Aici? Cristal și nuc.Un calm se-nsingurează.Intim? Orășenesc?Miroase-a trandafiri.Poarta s-a-nchis: departe.Lumina-aceasta-i soarta?Atunci, stăm față-n față….
La poarta drumului mereu deschis,Toți se-ntrebau: “Ce rost mai are, oare? ”Și repetau această întrebare,Dar nimeni nu avea nimic de zis.Când într-o zi, o zi ca oarecare,Un vânt puternic poarta a închis,Aceiași, cu-ntrebarea, au decisCă libertății i-a adus lezare.Și au venit cu drujbe și topoareSă pedepsească fapta ce-a comisFăcând un drum să fie interzisȘi gândurile … Citește mai mult
Să fie poarta către-o altă lume?Să fi ajuns doar la un singur pas?Să mă îndrept spre ultimul popas?Să fie vremea vorbelor postume?E doar un pas, dar simt adânc fiorulProdus de teama de necunoscut,Și nu știu ce aș vrea, sau ce am vrut,Dar vreau să știu ce-aduce viitorul.Iar, dacă poarta e spre-o altă viațăCu viitorul devenit … Citește mai mult
Zori de cuvinte,închiși în palmele,Inimilor de vânt,ale Gândurilor,unei Disperări,din care înfloresc Regretele,la marginile străzilor,unor Vise deșarte,pe care ne plimbam adeseori,ținându-ne de mână Destinul,încântat de coloritul tot mai profund,al Durerii,pe care o simțea Viitorul,atunci când mesteca carnea tare,a Clipelor,pe care tocmai ni le sacrificase Timpul,în onoarea Pașilor Singurătății noastre,ce se apropia cu repeziciune,la porțile Adevărului.
A trecut dorul o datăPe la mine pe la poartă,A trecut dorul o datăPe la mine pe la poartă!Și eu poarta i-am deschis,Dorul de mine s-a prins, mai, mai,Și eu poarta i-am deschis,Dorul de mine s-a prins, mai!Am vrut să-nchid poarta bine,Dorul se ținea de mine!Am vrut să-nchid poarta bine,Dorul se ținea de mine!Știi tu, … Citește mai mult