Gondola aceasta c-un leagăn lin clătinat o asemui,
Iar umbrarul deasupra pare-un sicriu uriaș.
Tocmai așa, clătinați, noi plutim între leagăn și moarte
Nepăsători, pe al vieții mare Canal.
Sensul versurilor
Viața este văzută ca o plutire între naștere și moarte, într-o stare de nepăsare. Metafora gondolei sugerează o călătorie lină, dar umbrită de inevitabilitatea sfârșitului.