canal

Simion Giurgeca – Poemul Ecluzei

de

Pământ, te scurm!Şi piatra ți-o sfarm cu târnăcopul.În truda-mi, cad şi mă târâi; lovit cu piciorul,Bătut şi scuipat, păgânii mă-njură.Şi eu înfrunt senin privirea lor, blestemulŞi orice lovitură.Pământ, te scurm!În orice zi. Şi noaptea, în ploaie şi vânt,Prin gheața-mi ruptă şi udă, răceala apei în oase o simt.Mâna mea-i roasă, în ochi e amurg,Pe frunte, … Citește mai mult

Racla – Canalu’ Lui Neluțu

de

Nenea Neluțu e un copil ratat al vieții noastre crude,n-are frați, n-are surori, n-are părinți, n-are nici rude,întrebat de ce nu stă la casa de copii răspunde:abuabiahuadiahuasia unde?Stau aci la gară prin beciuri și canale goale înhăitatc-o gașcă de copii care nu au nici toale, nici basmaleziua ciordesc coale, poale de prin hale apoi dau … Citește mai mult

Patricia Galvao (Pagu) – Canal

de

Nu sunt altceva decât un canalMă voi face verde dacă va fi cazulDar toate speranțele-mi sunt moarteSunt un canalȘtii cum este să fii un canal?Doar un canal?Evident, un canal are propriile sale nervuriNebulozitățile saleAlgele saleVerzi Nereide, uneori galbeneDar vă rogSă nu gândiți că intenționez să vorbescSub steaguriAsta nu.Îmi plac steagurile întinse-n vântSteaguri de naveStrăzile au … Citește mai mult

Petre Stoica – Generalul Morții

de

Noaptea geme și asudă în somnvin spre el cortegiile de scheletede la Canal de la Aiud de la Sighetdin toată țara prefăcută-n pivniță de plumb.dimineața cineva bate sfios la ușăe poștașul care-i aduce pensia de meritpentru consolidarea puterii popularepoștașul primește bacșiș o gheară de corb

Andrei Ciurunga – Canalul

de

Aici am ars şi-am sângerat cu anii,aici am rupt cu dinţii din ţărână,şi aici ne-am cununat, cu bolovanii,câte-un picior uitat sau câte-o mână.Pe-aceste văi şi dealuri dobrogeneam dat cu veacuri înapoi lumina.Amare bezne-am aşternut pe geneşi le-am gustat în inimi rădăcina.Aprinşi sub biciul vântului fierbinte,bolnavi şi goi pe ger şi pe ninsoare,am presărat cu mii … Citește mai mult

Andrei Ciurunga – Vorbitor

de

Ar fi timpul să stăm lângă foc, să iubimcâte-o fată de grâu, cu privirea albastră,să scriem poeme sau cărţi să citimla lumina ce scade treptat în fereastră.Pe masă, paharul cu ceai sau ţigarasă-şi urce spirala căldurii am vrea.Târzie pe dealuri să fumege seara,luceafărul palid să licăre abia.Dar întinsele noastre câmpii dobrogenene ard peste faţă cu … Citește mai mult