epigrame

Mihai Eminescu – Epigrame

de

LA UN NOU NĂSCUT(Arab).Plângând tu ai venit pe-acest pământ;Amic, ce te-așteptau, te-au salutat zâmbind;Dar să trăiești astfel, încât când te vei stingeSă părăsești zâmbind amicii, ce te-or plânge. IMITATORII(Pfeffel).Și prefăcut în lebădă la Leda Zeus pornește;Ar vrea să fac-asemenea un tânăr, ce iubește.Amicul nostru cel posac.Se duce ­ ca gânsac. AUTOR ȘI EDITOR(Pfeffel).E.De ce așa … Citește mai mult

Mihail Lermontov – Epigrame

de

Sunt inși ce-și fac prieteni cu bulucul,La fel cum și-ar schimba surtucul.Cât este nou, de el nu se desparte,Apoi îl lasă slugilor, să-l poarte. Acela-i mai deșert, vezi bine,Care cu totu-i plin de sine. Ca să devii poet vreodată,Din simplu gazetar, nu-ți este destinat:Să-njuri, să minți, să lingi – și toate deodată,Cred că e mult … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Epigrame – 73

de

„O gospodină de-aș fi, la casa-mi, să am eu ce-mi trebui,Cinstită aș fi și voioasă, cu drag săruta-mi-aș bărbatul.”Așa îmi cânta, printre alte cântece proaste, o fetișcană,Mie-n Veneția; și n-am auzit nicicând ruga ei evlavioasă.

Johann Wolfgang Von Goethe – Epigrame – 4

de

Asta-i Italia pe care-am lăsat-o. Praful-i la fel,Străinul la fel pungășit e, orișice-ar face.Cinstea germană zadarnic o cauți în toate ungherele;Viață, mișcare-i aici, nu rânduială și sârg.Insul numai de sine-ngrijește, bănuitor și trufaș.Cârmuitorii de-asemeni doar sieși poartă de grijă.Frumoasă e țara; dar vai; Faustine eu n-am să mai aflu,Nu-i asta Italia pe care cu jale-am … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Epigrame – 97

de

Marea vedeam strălucind, valul cel blând licărea;Vesel sub vântul prielnic, pânza plutea mai departe.În inima mea nici un dor; privirea însetatăSe-ntoarse curând către zăpada din munți.Multe comori sunt în sud! În nord însă-i unaCe irezistibil, mă trage-napoi, ca un mare magnet.