Johann Wolfgang Von Goethe - Epigrame - 97
Marea vedeam strălucind, valul cel blând licărea; / Vesel sub vântul prielnic, pânza plutea mai … →
Marea vedeam strălucind, valul cel blând licărea; / Vesel sub vântul prielnic, pânza plutea mai … →
Viața omului ce-i? Totuși cu miile pot / Viața să-i judece: ce și cum făptuit-a. … →
Vremuri nebune-am trăit și am avut grijă / Eu însumi nebun să mă port, cum … →
Prinții-și imprimă ades în aramă slab argintată / Respectabilul chip; poporul, o vreme, se-nșală. / … →
Voios meșteșug, poezia; doar cam scump îl găsesc; / Cărticica sporește, însă țechinii se duc. →
O, cum luam seama-nainte la toate anotimpurile, / Primăverii-i uram bun venit. De toamnă dor … →
Ca nicovala e țara, stăpânitoru-i ciocanul. / Poporul cu tabla-l asemui, ce-n mijloc se-ndoaie. / … →
Cum trăiești? Spune! Trăiesc! Și de-ar fi hărăzite / Omului sute de ani, tot mi-aș … →
În somn nici Crösus nu-i bogat cu tot tronu-i regal, / Și jumătate din viața … →
LA UN NOU NĂSCUT / (Arab). / Plângând tu ai venit pe-acest pământ; / Amic, … →