gondola

George Gordon Byron – Strofa LXXXVII

de

Dar contele și Laura-și aflarăGondola-n fine și plutind ușorPe undele tăcute, discutarăDespre costume, dansuri, dansatoriSau micile scandaluri. Când, la scarăOpri gondola însă, reci fioriÎi străbătu, căci turcul cel smolitCa din pământ, pe trepte-a răsărit.

George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XIX

de

Văzut-ai o gondolă? Nu? AtunciSă ți-o descriu amănunțit: e-o barcăObișnuită-aici, cu linii lungi,Ușoară dar solidă, și-o încarcăSculpturi, la provă. Pe-apele adânciGondolier, o mână-alene, parcăAr fi-ntr-o luntre un sicriu – și-aiciNu află nimenea, ce faci, ce zici.

Zebre – Gondola

de

Să ne dăm în gondole. Vrei?!Să respirăm adânc!Să mâncăm vată de zahăr. Vrei?!Să mă vezi mâncând!.Să cădem pe bicicletă. Vrei?!Să ne târâm pe mochetă. Vrei?!Să vii seara pe la mine. Vrei?!Să mă găsești plângând.Ce vrei tu? Ce vrei?Facem tot ce vrei TU! (x4).Vrei?! Ce. ce vrei?Facem tot ce vrei! (x3)Vrei?!.Să ne dăm cu racheta. Vrei?!Să … Citește mai mult

Zebre – Gondole

de

Să ne dăm în gondole. Vrei?! Să respirăm ardei!Să mâncăm vată de zahăr. Vrei?! Să mă vezi mâncând!Să cădem pe bicicletă. Vrei?! Să ne târâm pe mochetă. Vrei?! Să vii seara pe la mine. Vrei?! Să mă găsești plângând.Ce vrei tu? Ce vrei?Facem tot ce vrei TU! (x4)Vrei?! Ce, ce vrei?Facem tot ce vrei! (x3)Vrei?! … Citește mai mult

Eugenio Montale – Motete II (9)

de

Gondola care-alunecă-ntr-o tarelucire de catran, de roșii maci,cântecu-nșelător ce se-nălțadin masa de cordaj și poarta mareînchisă peste tine, râs de mășticare fugeau în ceată –.o seară din o mie și-a mea noaptee mai profundă! Se agită josmort mort încâlciș care mă întremeazăîn straturi și egal mă face-aceluiabstras pescar de-anghile de pe țărm.

Friedrich Nietzsche – Veneția

de

M-am oprit de curândÎntr-o noapte albastră pe pod.Venea de departe un cânt:Revărsa picături auriiPeste fața bălții în tremur.Muzici, gondole, lumini –Amețite pluteau spre amurg…Sufletul meu ca o lirăInvizibil atins își cântăTainicul cânt de gondolăTremurând de-o ciudată plăcere– L-o fi auzit cineva?

Friedrich Nietzsche – Muzica Sudului

de

Mai am și azi averea toată,Ce vulturu-o privea stingher:De cum nădejdile îmi pier,Mă-nțeapă zvonul tău-săgeată,Un har ce-mi picură din cer,Simțirea mântuind-o-ndată.Nu pregeta să-ntorci a navei prorăSpre insule din Sudul fericit de slavă,Spre nimfele eline prinse-n horă –Mai mândru țărm nicicând găsi vreo navă!.M-am oprit de curând,într-o noapte albastră, pe pod.Venea de departe un cânt:revărsa picături … Citește mai mult