Prin frunză verde-nchisă de anini
Privești în ape limpezi până-n fund
Nisip de aur tremurând lumini
Și pești de-argint încremeniți pe prund.
Vezi răsturnat în râul pământean
De care-amnarul soarelui lovi,
Porumbi în zbor pe-un cer de porțelan,
Cleștar de stânci și codri străvezii.
Dar liniștit ieșind din poala lor –
De-amurg legată-n rază ca-n șurub,
O plută a pornit cutezător
Pe ceruri mângâiate de hulub;
Și colo-n țârm în luminosul praf
Cernut de soare prin frunzișul viu,
Mesteceni albi sub aripi de seraf
Primesc pe noapte tainicul sicriu.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj natural idilic, văzut printr-o lentilă melancolică. Pluta devine un simbol al trecerii timpului și al efemerității, încadrată într-un decor nocturn.