Ion Pillat – Scutul Minervei

Pe mări nu poate vasul să zboare, dacă vântulÎn pânze chibzuite nu-și frânge vlaga lui,Și drumului s-așterne în goana gânduluiFugarul, doar când frâul i-a stăpânit avântul.Din lira ca să-nvie, deplin și proaspăt, cântulPe coarde numărate ești nevoit să-l sui,Și nu se schimbă piatra informă în statuiDe n-o lovești cu dalta. La fel e și cuvântul.Năuci, … Citește mai mult

Ion Pillat – Olimpia

Albe coloane, zei reci,Trupuri fără de pată,Frunză cu freamăt de veci,Vreme nedezlegată.Ram de măslin milenar,Umbre plăpânde și azi,Ape șoptind în cleștar,Nu v-ați schimbat la obraz.Stai ca o stană și tu —Lepezi om și viață,Totul când straniu stătuTânăr, plin de verdeață.Mieii priori i-au păscutFluiere fără de moarte.Albe coloane sunt scutCelor ce vin de departe.

Ion Pillat – Scutul Minervei XII

XII.Icar cum îl sfidase cu aripe de ceară,l-a prăbușit Apollo pe-al mărilor podmol.Și pe Acteon care-i pândise trupul gol,prin câinii lui Diana l-a osândit să piară.Chiar Prometeu, când slăvii a smuls un foc în pară,el ce s-a vrut năprasnic al omenirii sol,pe stânci legat de Joe cu vulturii ocol,hrăni flămânde ciocuri din fierea lui amară.Și … Citește mai mult

Ion Pillat – Vânătoare

Ogarii Tăi, o Doamne, îmi dau de urmă,I-aud chefuind neînduplecat prin zări.Zadarnic fug în mine și-n uităriAdânc mă-ascund de apriga lor turmă.Bătaia lor cumplită nu se curmă,Îngenunchează – ciuta-n tremurări –Tu, inimă – ncolțită de-ntrebăriLa ape vii când colții buni te scurmă.Pe apele curate îți apleacăȘi setea pătimașe și fiorulIubirii care-n veci de veci nu … Citește mai mult

Ion Pillat – Veverița

Veverița, care n-aiCasă, curte și alai,Legănându-te îmi staiSus, pe ramură, ca-n rai.C-o alună-n gheare miciDe nimic nu-ți pasă, niciDe paftale și mărgele,Scumpe-n ochii dragei mele,Nici rublele de-argintPentru cari se bat și mint,Lingușindu-se avan,Toti boierii-n divan.Stai pe ramura de teiȘi te uiți de sus la ei,Stai pe creanga de stejarȘi de nimeni n-ai habar.

Ion Pillat – Scutul Minervei XVIII

XVIII.Te-am regăsit de mintea-mi cu-atâta mai aproapeCu cât credeam, ascunsă, mai mult că te-am pierdut.Erai aici, în suflet. Profilul cunoscutMă lumina cu umbra lăsatelor pleoape.Cum am putut să-ți caut pe cer, pe câmp, pe ape,Nepieritoarea urmă, când trebuia tăcutDoar să m-aplec în mine puțin, să fi văzutÎnaltă strălucire ce-n lume nu încape.Te-am regăsit aceeași de … Citește mai mult

Ion Pillat – Potir Amar

Potir amar, viață, băutură,Cu tot mai mult venin când anii scad:Iubirea otrăvită prinde ură,Paradisiacul vin se face iad.Când josnici frați de la altar decad,Credința sfântă de le-a fost sperjură:Zadarnic cerci, împotmolit în vad,Tu singur să te speli de neagră zgură.De ce nu poți ca ei, nepăsător,Trădându-ți sufletul să urci pe scaraCleioasă a îngenuncherilor?Ci tot ții … Citește mai mult

Ion Pillat – Inserare 1

Stau privind și azi cum țărmulBraț rotund încet aduceCa pe el amurg și mareFrunte-n frunte să se culce.Tot mă uit de pe terasăCum răsar în soare-apunePe râpi sterpe maci de flăcări,Pe talazuri micșunele.Urmăresc, pe când BalciculDe pe cap dezleagă-aleneVânătul turban al serii,Păsări negre peste mare.Cu aripile întinseCad pe ape înnoptate –Greu coboară gânduri negre,Gânduri negre, … Citește mai mult

Ion Pillat – Bolnava

Cu ochi adânci, prea mare în fața ta prea albă,Pe fundul alb al pernei, păreai – simbol ciudat –Neprihănită sfântă cu chipul preacurat,Neprihănită sfântă cu inima de nalbă.Ce blândă-aureolă durerea azi ți-a dat!Copilă, ce pe vremuri vindeai pentru o salbăDe aur, trupul tânăr și pielea ta rozalbăMințind pe toți de-a rândul cu-același sărutat.Odaia e pustie: … Citește mai mult