Lângă oase, haine lângă haine, oale
lângă oale toamnă
O, eterna pulverizare și realcătuire a universului
Acolo și soarele a fost păros
acolo și liniștea a fost sălbatică
și câtă mlaștină cât urât.
cântau mi-a fost greu să le învăț cântecele
urau nu le-am putut învăța ura.
zorii răsăreau din putini
la o sută de ani cădea câte o frunză
nu toate apele calme deasupra au liniște și-n adânc
Lângă un maldăr de trofee un maldăr de umbre
Lângă un maldăr de minte un maldăr de niciunele.
n-am murit, dar au murit în mine foarte multe lucruri
Sensul versurilor
Piesa explorează tema pierderii și a transformării, juxtapusă cu imagini ale naturii și ale trecerii timpului. Vorbește despre dificultatea de a învăța anumite emoții și despre moartea interioară, sugerând o luptă cu acceptarea și cu inevitabilul.