Fluturii mei, fluturașilor,
vă cunosc după urmele pașilor.
Mă uit: dealurile, câmpia,
Ni i-a pustiit ceața și ni i-a….
Orizont obscur
reașterne-li-se-n jur.
Pasărea nopții nu știe:
apa mea a murit. Apa vie.
Și copacii de coșmar și de tuse
nu se mai lecuie, nu se.
Muma pădurii, de peste tărâmuri,
s-a puit în poveste.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj natural devastat, unde elemente ale naturii, precum apa și copacii, sunt bolnave sau moarte. Tonul este melancolic și sugerează o pierdere profundă și un sentiment de deznădejde față de starea prezentă a lumii.