Să vrei să pierzi și să știi să pierzi
altminteri cum?
Voluptatea eșecului este egală cu Dumnezeu
și noi trăncănim despre mâine despre mâine despre..
Au venit cu roțile și cu caii în grijile noastre
Primăvara nu lăsa ca să i se deschidă genunchii
I-auzi-mi pașii ca niște trupe-n colonii
Râul e tubul care fluieră pe sub fagi
Se depune o coroană de trucuri și conuri
Toamnele au mănuși care se cheamă balade
Zgomotul ca femeie dansează pe buzele unei prăpăstii
cu ieșire la mare
Din pletele lor a făcut vântul hamuri și ține-n hățuri
turma de argint a fecioarei
Se depune o coroană de șoareci și șoapte
Faleza va fi coapsa ca un mac a nălucii
Sensul versurilor
Piesa este o succesiune de imagini poetice și metafore care evocă natura, efemeritatea și o stare de melancolie contemplativă. Versurile explorează idei de pierdere, transformare și frumusețe ascunsă în detalii subtile ale lumii.