Timbru.
Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum
Durerea divizată o sună-ncet, mai tare..
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare
Și unda logodită sub cer, vor spune – cum?.
Ar trebui un cântec încăpător, precum
Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de rezonanță și expresie a durerii și a frumuseții prin elemente naturale și spirituale. Caută un cântec atotcuprinzător care să poată exprima complexitatea emoțiilor umane și a legăturii cu divinitatea.