Ion Barbu – Timbru

Timbru.Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drumDurerea divizată o sună-ncet, mai tare..Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiareȘi unda logodită sub cer, vor spune – cum?.Ar trebui un cântec încăpător, precumFoșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;Ori lauda grădinii de îngeri, când răsareDin coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.