Dioptrie.
Înalt în orga prismei cântăresc
Un saturat de semn, poros infoliu.
Ca fruntea vinului cotoarele roșesc,
Dar soarele pe muchii curs – de doliu.
Aproape. Ochii împietresc cruciș
Din fila vibrătoare ca o tobă,
Coroana literei, mărăciniș,
Jos în lumină tunsă, grea, de sobă.
Odaie, îndoire-n slabul vis!
– Deretecată trece, de-o mătușe –
Gunoiul tras în conuri, lagăr scris,
Adeverire zilei – prin cenușe.
Sensul versurilor
The poem reflects on themes of decay, mortality, and the fading of memory. It uses vivid imagery to depict a sense of loss and the transience of life, suggesting a somber reflection on existence and the inevitable passage of time.