Ion Barbu – Dioptrie
Dioptrie.Înalt în orga prismei cântărescUn saturat de semn, poros infoliu.Ca fruntea vinului cotoarele roșesc,Dar soarele pe muchii curs – de doliu.Aproape. Ochii împietresc crucișDin fila vibrătoare ca o tobă,Coroana literei, mărăciniș,Jos în lumină tunsă, grea, de sobă.Odaie, îndoire-n slabul vis!– Deretecată trece, de-o mătușe –Gunoiul tras în conuri, lagăr scris,Adeverire zilei – prin cenușe.