Este o culoare roșie, tare ca râsul,
pe-acest acoperiș printre pomi
și cealaltă culoare scurtă a umbrei unei crengi
pe apă. O femeie
a făcut o mișcare aeriană,
ca și când și-ar fi-ncheiat rochia cu
trilul unei păsări.
Și m-am simțit încurcat
că pătrundeam atât de simplu-n glasul meu.
Mai sus, pe ram, o singură frunză domină peisajul
și inima mea se potrivește-atât de bine cu lumea,
ca cheia cu ușa casei mele. Voi deschide.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de armonie și conexiune profundă cu natura. Observațiile simple ale mediului înconjurător declanșează o introspecție, sugerând o potrivire perfectă între sine și lume.