Eu n-am fost încă-n
Letonia
Deși Letonia
Este prima țară
Care-mi editează-n traducere
O carte de lirice.
Nu mi-a plăcut niciodată
Să trec ca turist doar
Prin patria unui popor.
Nici să vin nepoftit.
De aceea-n
Letonia
Am trimis mai întâi
Unele versuri.
Dacă, citindu-le,
Va spune cineva:
„Ia uite,
Stejarul acesta
Seamănă cu pinul nostru,
E la fel de trainic! ”
Sau: „Vai, bobițele-aceste
De poamă
Seamănă cu chihlimbarul mării
Noastre! ”
Sau: „Băiatul acesta de la sud
Cugetă aproape ca noi,
Cei de la nord. ”
Dacă cineva va spune așa,
Înseamnă că pot pleca
Acolo.
N-am să mă duc cu avionul.
Nici cu trenul.
Am s-o iau
Mai de-a dreptul:
Pe rândurile
Marelui Rainis.
Nu, nu voi umbla
Cu aparatul fotografic.
Îmi voi desface
Coșul pieptului
Să treacă prin mine
Vântul nordicei mări.
Mireasma spirtoasă a pinilor.
Tăcerea tulburătoare
A petrelor istorice.
Pe urmă
Voi ruga pe liricii mei prieteni
Să mă lase-n singurătate.
Am să umblu o noapte prin Riga.
Singur.
O noapte la mare voi sta.
Singur.
O noapte pădurea voi colinda.
Singur.
O, iată prin întuneric
Albește tulpina unui mesteacăn
Numai zvâcnet și șoapte:
Femeia mea în cămașă de noapte.
Și mă cuprinde un dor nebun
De ea, de copii.
Pe rândurile lui Eminescu
Alerg îndărăt acasă
De-a dreptul peste câmpii.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie imaginară în Letonia, mediată prin poezie și empatie culturală. Călătorul își dorește să se conecteze profund cu locul și oamenii, dar este cuprins de dorul de casă și de cei dragi.