Cine-o să mă însoțească-n câmpii?
Soarele se seamănă-n diamantele
stropilor de rouă
pe iarba mlădioasă.
Rămân docil
predispoziției
universului clar.
Se dilată munții
în înghițituri de umbre violete
și colindă-mpreună cu cerul.
Deasupra acestei cotituri ușoare
e imperfectă vraja.
Mă prăbușesc în mine
și mă-ntunec într-un cuib de-al meu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de repaus și introspecție în mijlocul naturii. Vorbitorul se lasă absorbit de frumusețea peisajului și se retrage în sine, într-un proces de auto-reflecție.