Seara se prelungește
Printr-o pâlpâire șovăielnică
Și puțin câte puțin un freamăt prin ierburi
Pare să reîmpace infinitul cu soarta.
Lunar atunci pe neașteptate
Se naște ecoul
Și se topește în fiorul apelor.
Nu știu cine a fost mai viu,
Murmurul râului îmbătat
Ori atenta ce gingaș tăcea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă liniștită, în care natura și tăcerea se îmbină armonios. Versurile sugerează o contemplare asupra infinitului și a destinului, într-un cadru natural îmbietor la reflecție. Se pune accent pe echilibrul dintre elementele vii și cele tăcute.