Legănatul de aripi în fum
tulbură liniștea ochilor.
Cu vântul se ciugulește coralul
de o sete de săruturi
Înmărmuresc în fața zorilor.
Mi se pritocește viața
Într-un labirint al nostalgiei.
Scrutez acum urmele lumii
ce mă însoțea
și adulmec direcția.
Până la moarte în stăpânirea drumului
avem răgazul somnului
Soarele curmă plânsul.
Mă acopăr cu o mantie caldă
de aur curat.
Din această terasă a dezolării
în brațe mă arunc
bunului timp
Sensul versurilor
The song reflects on life's journey, marked by nostalgia and a sense of desolation. Despite the hardships and the looming presence of mortality, there's a glimmer of hope and acceptance, symbolized by the 'pure gold' and the embrace of time.