Giuseppe Ungaretti – Aurul Curat Al Pustiei
Legănatul de aripi în fumtulbură liniștea ochilor.Cu vântul se ciugulește coralulde o sete de săruturiÎnmărmuresc în fața zorilor.Mi se pritocește viațaÎntr-un labirint al nostalgiei.Scrutez acum urmele lumiice mă însoțeași adulmec direcția.Până la moarte în stăpânirea drumuluiavem răgazul somnuluiSoarele curmă plânsul.Mă acopăr cu o mantie caldăde aur curat.Din această terasă a dezolăriiîn brațe mă aruncbunului timp