E o carte
în care se cade
să le ştiu adunate
viaţă şi moarte
Ca două, poate,
de cană toarte,
deşarte
şi adevărate.
Ei sunt, ca-n vis
un zid pustiu
de paradis
nins cu târziu.
şi-aşa mă las scris
de cartea ce-o scriu.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra dualității vieții și a morții, văzute ca părți inseparabile ale existenței. Metafora cărții sugerează că viața este o poveste scrisă, în care fiecare individ își lasă amprenta.