Gheorghe Tomozei – Sonet Simplu
E o carteîn care se cadesă le ştiu adunateviaţă şi moarteCa două, poate,de cană toarte,deşarteşi adevărate.Ei sunt, ca-n visun zid pustiude paradisnins cu târziu.şi-aşa mă las scrisde cartea ce-o scriu.
Gheorghe Tomozei
Gheorghe Tomozei – Tribul Roboților
E tribul roboților.Ei își sculptează pereții peșteriicu oasele celui din urmăcomputer.Pietriș de roți dințatele sună sub pașiși-apoi se strâng în jurulfocului mic, al ultimuluibec de lanternă,aruncă-n frigareultima halcăde fier ruginitși ling de pe cuarțuricu limbi de ceasornice,urmele ultimului om.Noapteaei încă îi mai viseazăpe oameni.
Gheorghe Tomozei – Rana
Cum rana nu ia forma stiletului,sărutul tău nu ești tu.
Gheorghe Tomozei – Desen
Atâta pace mă cuprinde, câtămai rămas în cupa mohorâtădin care vara a băut cândva.Atâta pace, trupul meu o beași își hrănește buzele ascunsecu dumicatul unei roșii frunzedin care, lin, nervurile s-au tras.Când pleci, e tot ce mi-a rămas.
Gheorghe Tomozei – Monorimă
Sufletul meu de copilMă poartă din aprilÎn aprilPe brațele Afroditei, don Mil.Cântecul, niciodată umil,Moare-mi-lÎntre pietrele din moară-azilCe macină creierul florii, gracil.
Gheorghe Tomozei – Definiții
Definiții.Fluturii sunt pielea lepădatăa unui animalce n-a existat niciodată.Oglinda e o piele de lapte jupuit.Poetul e un cumsecadetraficant de cascade,poetul e un tânăr fructori un bătrân apeduct.
Gheorghe Tomozei – Bătrânii
Sărutul ei care-și grava potcoavăpe pieptul unor miri furați din nunțicorcește azi urzică cu agavăși roade scoarța plopilor mărunți.Cei ce i-au robit, abandonații,nu-s încă jupuiți de vechiul dorși ea, răsad de cariate gratii,rămâne neperechea tuturor.În păru-i alb ca pe liane urcăși-n oasele dogite încă simtbizanțuri bălăcite-n lene turcăși-așa, nădragi și bărbi bălăngănind,clavicule încalecă, de-argint,se cred … Citește mai mult
Gheorghe Tomozei – Catalogul Corăbiilor
Câte încă vibrând, neauzit,cu ancora îngropată în mâluride diamante putrezite,corăbiile mele, câte încămai rupeți pielea de muierea vechilor cărțicu echipajul ajuns doar scheleteși cu numai cârmaciulîncă viind?Corăbiile mele lunecate pe ape,clătinând algele norilor dar mai ales,mai ales mișcate pe iarbăiarba de tutun a himerelor,iarbă umilă, orgolios spiralatăși dând bun gust dezastrelorși îngăduind toamna și lacrimaO … Citește mai mult
Gheorghe Tomozei – Legenda Cărții
Îmi umplui, găsii cu calefilele, cu animale.Parcă mă cuprinde fricarăsfoindu-mi cărticica.Dintre rimele perechicoame cresc și sar urechi,și-ntre stihuri se înnoadă,negru câte-un fleac de coadă,și când gata-s s-o deznodșoareci, titlurile-mi rod,și pe fiecare coalăse semnează cu cerneală.Nu mai știu de-s autor,cartea e a mea? a lor?Dacă se mai bat și ragdau din umeri, mă retrag.și sub … Citește mai mult
Gheorghe Tomozei – Treptele
Trag după mine o Formăprin coridoarele înghețate(ia-ți cunoscut frângerea,gustul)trecută prin umilințeși trufii carnivore;trag după mine o Formăalcătuindu-se din sfărâmăturileunui turn înclinat,cu coșul pieptului, scară,de pe care abia auzitlunecă un bob de sângeîncetdin treaptă în treaptă,din coastă în coastădin cuvânt în cuvânt.