Se uită poetul cu ochiul
la floarea de ochiu-boului
cum ar privi plodul
din vara oului.
Și ar da el oricât
și firele de sânge de pe gât
și-ar da și cămașa subțire
a ultimei lui iubire
ar da tinerețile și bucuriile,
iisusii, mariile,
să poată poate pricepe
ce contur, la capătul privirii începe.
Ar da foame și sete
de-ar putea să vadă
ce vede.
Sensul versurilor
Piesa explorează dorința intensă a poetului de a înțelege esența a ceea ce vede, fiind dispus să sacrifice totul pentru a atinge această percepție profundă. El aspiră să descopere conturul ascuns dincolo de aparențe, sugerând o căutare a sensului și a frumuseții în lume.