priveliste

Rainer Maria Rilke – Priveliște

de

Priveliște ca-n palmă și-un clopot care sună:o seară ce aduce-o descătușare pură;iar asta pregătește ora bunăcând se apropie-o-nouă și gingașă figură…Ne iată-n cumpănă între un spațiu planși fleșa catedralei: o suliță cu zimți, –între-o prea vagă lume, pentru-a putea să-l simțipre înger, și-alta, densă, ce-i taie din elan.

Georg Trakl – Priveliște

de

Amurg de brumar; jalnic răsună strigătele adânci ale păstorilorPrin satul înserat; foc țâșnește din covălie.Năprasnic se ridică un cal negru; buclele de zambilă ale fecioareiDau să prindă jăratecul nărilor sale de purpur.Încet îngheață la margini de codru țipătul ciutei,Și galbenele flori ale toamneiSe-apleacă fără grai peste fața albastră a iazului.În flacăra roșie s-a mistuit un … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Priveliște

de

Se uită poetul cu ochiulla floarea de ochiu-bouluicum ar privi ploduldin vara oului.Și ar da el oricâtși firele de sânge de pe gâtși-ar da și cămașa subțirea ultimei lui iubirear da tinerețile și bucuriile,iisusii, mariile,să poată poate pricepece contur, la capătul privirii începe.Ar da foame și setede-ar putea să vadăce vede.

Li Po – Urcați Sus în Turnul Yonyang

de

Ne-am cățărat deasupra Turnului Yonyangși întreaga priveliște s-a deschis pe negânditeochilor noștri: privind spre nordla Marele Fluviu, vedeam cum luntrile coteauși intrau în Lacul Tungting; cum cocoarelespuneau la revedere râului cu țipete tânguitoare,în vreme ce navigau spre sud; cum cădea seara,pe când vârfurile muntelui atingeaucu buzele luna; iar noi deasupra Turnului Yonyang,cu capetele parcă printre … Citește mai mult

Friedrich Holderlin – Priveliște

de

Când în depărtări pleacă viața locuitoare,Când în depărtări strălucește timpul viilor,Lângă care sunt și câmpurile goale ale verii,Pădurea răsare cu imaginea ei întunecată.Natura întregește chipul anotimpurilor,Ea zăbovește, pe când ele alunecă repede pe dinainte,Aceasta este desăvârșirea cerului ce strălucește acolo susPentru oameni, așa cum florile încununează pomii.Geo Săvulescu

Alain Bosquet – Această Marmură Unde Doarme O Mângâiere

de

Această marmură unde doarme o mângâiere.Această fereastră care cheamă la ea muntele,plaja şi luna sfioasă.Cormoranul acesta care se uită la stâncă.Fructul de colo pe care un umăr îl încălzeşte.Dincolo, ca un suflu venitdin vreo stea clandestină.Veniţi să vă pierdeţiîn suspinele priveliştii.Lucrurile vor înţelege.