Gheorghe Tomozei – Priveliște
Se uită poetul cu ochiulla floarea de ochiu-bouluicum ar privi ploduldin vara oului.Și ar da el oricâtși firele de sânge de pe gâtși-ar da și cămașa subțirea ultimei lui iubirear da tinerețile și bucuriile,iisusii, mariile,să poată poate pricepece contur, la capătul privirii începe.Ar da foame și setede-ar putea să vadăce vede.