Natura e-un perete de sticlă și cristale
Și cupe cu polen îi sunt coroane și portaluri,
Cimitir sub oglinzi de unde crinii ies din sere
Roduri ale pământului, mărgele și coliere.
Oceanele clistire ce fierb esențe și ființe moarte,
Iarbă verde, bumbac presat-n file de carte,
Pădurea templu cu pilaștri și boltă cerească
Licuricii candelabre aprinse de rășini și iască.
Azur ca mantii-albastre cu bumbii de metal
Deșertul scoicii japoneze, a smalțului astral,
Sufletul zboară prin florile de gheață
Ehee! Ehee! Azur sidefat de corali și ceață.
Sensul versurilor
Piesa descrie natura ca un spațiu sacru și misterios, plin de frumusețe și simbolism. Natura este văzută ca o sursă de inspirație și o reflectare a sufletului uman.
