Daniel Vişan-Dimitriu – Gând Spre Necunoscut

De vrei să asculți a apelor șoptireȘi îți dorești să le-nțelegi trăirea,Te-apropie de ele cu iubireȘi-ai să auzi cum sună fericirea.Ca să-nțelegi pădurea cum îți cântă,Urmează printre crengi o adiereȘi vei vedea cum frunzele descântăȘi le alintă-n blândă baleiere.Nu te-ntrista de nu-nțelegi cum noriiAtât de albi în pacea lor, pe cer,Se schimbă, uneori, precum actorii,Iar … Citește mai mult

Dragoş Vicol – Și Ploaia Vine Albă…

Și ploaia vine albă, densă, caldăPe culmi, peste poieni, peste genuniStau arborii cu palmele întinseȘi-un foșnet larg prin cetiniș răsună.Alunecând printre nervuri și aripiPloaia pătrunde-n sufletul pădurii –Și cețuri albe se preling din piscuriȘi-n ceață, însetați, rotesc vulturii.Și vine-un ceas când umbrele pășescPrintre copaci, ca vulpile roșcate –Când peste ramuri plouă cu-nstelăriȘi totul iese din … Citește mai mult

George Mărgărit – Natura

Natura e-un perete de sticlă și cristaleȘi cupe cu polen îi sunt coroane și portaluri,Cimitir sub oglinzi de unde crinii ies din sereRoduri ale pământului, mărgele și coliere.Oceanele clistire ce fierb esențe și ființe moarte,Iarbă verde, bumbac presat-n file de carte,Pădurea templu cu pilaștri și boltă cereascăLicuricii candelabre aprinse de rășini și iască.Azur ca mantii-albastre … Citește mai mult