Stăteam lângă cocoșii dimineții marine
Legănat de nisip ca o vietate a valului,
Părul mi-l simțeam briză, ochii saline
Extazul scobeam-n lutul malului.
Treceau valurile, acești monștri de apă,
Mă sărutau ușor cu muzicale buze
Și mă chemau la dans-n care pasăre să-ncapă
Când liturgic auzi-voi clopot de meduze.
Luând ocheanul noaptea-n săbii
Cobora în pânze brodate-n ametiste
Și ochii pironiți la catarge de corăbii
Vedeau-n larg cum fluturau batiste.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare contemplativă și melancolică, în care eul liric se află în mijlocul naturii marine. Versurile evocă imagini puternice ale mării, ale dimineții și ale visării, sugerând o căutare a sensului și a frumuseții în elementele naturale.