Versuri corectate și adnotate
În cursul vieţii mele-atât de tristeAm scris atâtea cronice rimate,Ce dorm acum pierdute prin reviste —Şi tot nu-s încă o celebritate.Am scris la „Convorbirile” JunimiiCu Petre Carp şi Maiorescu Tit—Dar m-au uitat aşa curând sublimiiŞi nici la jubileu nu m-au poftit.Contemporan mi-era-n „Contemporanul”V. Gh. Mortzun cu-a lui poeme-n proză, –El e ministru azi, iar eu, … Citește mai mult
De lacrimi înfocate, vai! genele-mi sunt plineȘi mâna-mi acum rece pe harpă a-nghețat;Străină mi-este lumea d-acuma pentru mine,Căci ce-am iubit în viață ca visul a-ncetat.Aveam un frate tânăr a căruia junieCa râușor de lapte luase cursul lin,Ce în a sa ferice, plăcere, bucurie,Zicea cu vorbă dulce: „Eu nu voi să suspin!”.Aveam și-un tată încă, amic … Citește mai mult
Să plângem patul de flăcări, rozele de culcare,Azi răsfoite cu pasiuni de ierbare.O singură arșiță unui poetic orgoliu;Haitul stelelor ni se revarsă peste doliu.De câte ori mâini strânse voi nu ați trecut,În leagăn speriat și mut,Printre chemările spinilorCa veverițe în orga pinilor.Vino să-ngenunchem pe cer; împrăștiat de plecări,Corul miresmelor de-ntâia dimineață,Poate odată,Ca o ploaie de … Citește mai mult
Elegie.Urâtul mă priveghează,tristeții mele îi stai strajă tucu râsurile tale lăutare.Lacrimilor meleo cucuvea guralivă le ține isonul.Ea, nesuferita,știe că în curând va sositainica,de soroc plinitoarea,despărțitoarea de toate,cea din urmă nuntă a mea.O, și ce mult,și ce viu,să mai fiu,aș mai vrea!
Câți morți au stat la masa asta,câți încă vor mai sta la eabând vinul rubiniu din coastamartirului de cafenea. Răpus și tăvălit prin curtespre beciul ca un buzunar,butoaie mari, butoaie scurteca viața cursă în pahar. Vom fi și noi închiși în scânduripoșirci sau vinuri mai de soi,băuți de zei, goliți de gândurica un butoi în … Citește mai mult
În sanatoriul din munțila adăpost, hei, hei! din nou la adăpostpână când într-o zi (obișnuită, desigur,ca ziua noastră de nuntă)am văzut cum cinevaîmi sapă în carnea tânără o altă față.Timid, la început. Cu indiferență, apoi.Nimic mai măreț decât spectacolulunui trup care moare,părea că-mi spune noul meu chip.Nimic mai aproape de zei.Astfel am început să trăiescîn … Citește mai mult
Se pierde labirintul. S-au pierdutîn ceață șiruri de eucalipți,umbrarea, și veghea necurmată-aoglinzilor reduplicând întrunachip după chip în clipele fugare.Ceasornicul oprit și foișorulși iedera pe zidul împânzit,statuile scârnave, înserareace schimbă ziua-n noapte, trilul veselal păsării și al cișmelei șipotțin de trecut. Țin oare de trecut?De început n-a fost, de nu va fiun capăt nicăieri și de … Citește mai mult
M-am lepădatde creşterea viermilor de mătaseca de ultima noapte în care voi mai putea privi cerul.M-am lepădat de amintirea taca de obsesia cea mai iubită:„eu, într-un oraş de provincie, copilă,zdrobind mai târziu în dinţi călinele proaspete”.O, moarte!M-am lepădat de dulceaţa satârului tău,ca de bocetele adulţilor furioşi,în care şi acum mai râdetandrul-mortul de trei zile..
Nu știe nimeni, nici măcar oglindacă amare lacrimi omenești vărsat-a.Nu poate bănui că prăznuieșteacele lucruri vrednice de lacrimi:zoritul șir de ani și frumusețeaElenei, deși el n-a văzut-o,și mâna lui Isus pe lemnul cruciisub stăpânirea Romei, și cenușaCartaginei, și în poem persanprivighetoarea, scurta fericire,neliniștea ce stă mereu la pândă,Virgiliu plin de muzică și fildeș,care a cântat … Citește mai mult
O, zilele de ce nu trecÎn dulce leagănul de pace și visare,Departe de-un pământ întregȘi de elită-n mișunare? Dacă, strunind năluci imaginareAș fi-ndrăgit chiar spuma de joc copilăresc,Atunci simți-m-aș vesel și firesc,Atunci, la sigur, n-aș fi căutatNici desfătări de prinț, nici lauri de-mpărat. Dar mă scârbește bâlciul omenesc,Iubirea candidă o las pentru copii:Eu caut noi … Citește mai mult