Versuri corectate și adnotate
În cursul vieţii mele-atât de tristeAm scris atâtea cronice rimate,Ce dorm acum pierdute prin reviste —Şi tot nu-s încă o celebritate.Am scris la „Convorbirile” JunimiiCu Petre Carp şi Maiorescu Tit—Dar m-au uitat aşa curând sublimiiŞi nici la jubileu nu m-au poftit.Contemporan mi-era-n „Contemporanul”V. Gh. Mortzun cu-a lui poeme-n proză, –El e ministru azi, iar eu, … Citește mai mult
Pietre, dați-mi un semn, vorbiți, înalte palate,Străzi, o vorbă rostiți! Demone, nu te arăți?Însuflețit este tot, da, între sfintele-ți ziduri,Veșnică Roma, și mut, doar pentru mine, e totul.O, dar cine-mi șoptește, la ce fereastră zări-voiDulcea făptură ce-n flăcări mă răcorește?Încă nici nu presimt calea pe care urma-voi– Spre ea, de la ea – și timpul … Citește mai mult
Nu te căi, o, iubito, că mi te-ai dat așa iute!Crede-mă, nu gândesc josnic, nu gândesc rău despre tine.Deosebirile-s ale lui Amor săgeți; unele zgârieȘi de otravă-nceată inima zace cu anii.Întraripate puternic, cu proaspăt tăiș ascuțite,Altele-n măduvă intră, sângele iute-aprinzându-l,Când, în eroice vremuri, zei și zeițe iubiră,Pofta privirii urma, dorinței urma desfătarea.Crezi tu c-a stat … Citește mai mult
Însuflețit de mari bucurii mă simt pe pământul cel clasic.Lumea cea veche și lumea de astăzi mai tare-mi vorbesc.Sfatul, aici, îl urmez, răsfoiesc dar tomuri bătrâne,Cu mâini silitoare, zilnic, cu noi desfătări.Nopțile, însă, Amor cu altfel de lucru mă ține.Pe jumătate savant, de două ori fericit sunt.Și oare eu nu studiez, când gingașa sânului formăContemplu … Citește mai mult
Alexandru, și Cezar, și Enric, și Friedrich slăviții,Știu că mi-ar da bucuros jumătate din slavă,Numai o noapte de-ar fi să le las culcușul acesta;Ei însă, bieții, avan stăpâni-ți sunt de Orcus.Caută dar să te bucuri de caldul tărâm al iubirii,Până ce Lethe nu-ți scaldă piciorul în groaznica-i undă.
O, cât de vesel la Roma mă simt! Cu gândul la vremeaCând, dincolo-n nord, tulburea zi m-apăsa.Cer neguros și greu se lasă peste creștet,Ștearsă, informă, lumea zăcea lângă cel ostenit.Zbuciumatului cuget, căile sumbre pândindu-i,Mut mă pierdeam în adâncul eului meu.Azi, un văzduh mai senin îmi învăluie fruntea,Febus, divinul învie forme, culori.Noaptea de stele sclipește, răsună … Citește mai mult
Cred când îmi spui că nu plăceai lumii, iubito,În copilăria-ți, și mamei urâtă-i erai,Până când mare-ai crescut, pârguindu-te-n taină;Da, mi te-nchipui ca pe-o copilă ciudată.Floarea de vie, nici ea n-are chip și culoare,Rodul însă, când copt e, farmecă oameni și zei.
Nu știe nimeni, nici măcar oglindacă amare lacrimi omenești vărsat-a.Nu poate bănui că prăznuieșteacele lucruri vrednice de lacrimi:zoritul șir de ani și frumusețeaElenei, deși el n-a văzut-o,și mâna lui Isus pe lemnul cruciisub stăpânirea Romei, și cenușaCartaginei, și în poem persanprivighetoarea, scurta fericire,neliniștea ce stă mereu la pândă,Virgiliu plin de muzică și fildeș,care a cântat … Citește mai mult
Înghețată mesageră a nopții,te-ai întors limpede la balcoanelecaselor distruse, să luminezimormintele neștiute, resturile părăsiteale pământului încă fumegând. Aici zacevisul nostru. Și solitară te îndrepțispre nord, unde toate lucrurile fugfără lumină spre moarte, iar tu reziști.
Să sucești gâtul poemuluicând afli că el se scrie și în afara ta?Chinuitoare revoltă și fără obiect.Nu-ți fie teamă:există oricând cineva(o gură lipicioasă)care să-ți șoptească adevărul zilei de mâineși istoriei dinapoi.