Și ele-mi plac (iertați-mi nebunia!):
Țăranca-mbujorată, cu ochi mari,
Întunecați și-aprinși, melancolia
Senină-a doamnei, zâmbetu-i fugar,
Privirea-i tăinuită, gingășia
Ca dulcea climă dată țării-n dar,
Cu sufletul în ochii-i, calde spuze,
Și inima zbătându-se pe buze.
Sensul versurilor
Fragmentul descrie o admirație pentru diferite tipuri de frumusețe feminină, de la țărănci îmbujorate la doamne melancolice. Se remarcă o sensibilitate și o apreciere pentru trăsăturile fizice și emoționale.