George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XLV

Și ele-mi plac (iertați-mi nebunia!):Țăranca-mbujorată, cu ochi mari,Întunecați și-aprinși, melancoliaSenină-a doamnei, zâmbetu-i fugar,Privirea-i tăinuită, gingășiaCa dulcea climă dată țării-n dar,Cu sufletul în ochii-i, calde spuze,Și inima zbătându-se pe buze.