Văzut-ai o gondolă? Nu? Atunci
Să ți-o descriu amănunțit: e-o barcă
Obișnuită-aici, cu linii lungi,
Ușoară dar solidă, și-o încarcă
Sculpturi, la provă. Pe-apele adânci
Gondolier, o mână-alene, parcă
Ar fi-ntr-o luntre un sicriu – și-aici
Nu află nimenea, ce faci, ce zici.
Sensul versurilor
Fragmentul descrie o gondolă venețiană, subliniind misterul și izolarea asociate cu plimbările pe canale. Imaginea gondolei este comparată cu un sicriu plutitor, accentuând ideea de intimitate și anonimat.
